Viata poate fi atat de cruda uneori. Peste tot in jurul meu vad fiinte care sunt acolo una pentru cealalta. Cand ma uit pe fereastra, vad trei blocuri unul langa altul, o multitudine de pasari ce zboara spre tarile calde, doi plopi care isi alina unul altuia durerea. Vad doi oameni care se iubesc. Vad multitudinea de copii care parca sunt toti de aceeasi varsta. Imi vad prietenii vorbind despre lucruri superficiale, toti impreuna. Si apoi ma vad pe mine. Ma gandesc ca, poate perechea mea este reflexia mea in oglinda. La urma urmei, impartim acelasi corp, ne trec prin minte aceleasi ganduri si putem batepalma, degetele noastre avand aceeasi forma. Insa ea nu poate vorbi, ea nu poate alina. Ea este o copie a mea mai esuata. Nu ma ajuta cu nimic.
Uneori ma gandesc daca singuratatea este doar un cuvant, o stare sau un mod de a trai? De ce ma simt atat de goala pe interior? De ce acel card de pasari nu se mai termina, de ce continua sa imi adanceasca rana pana la nesfarsit? Durere. Asta simt. Durere. Daca il repeti in minte suficient de multe ori, o sa ti se para foarte ciudat. Ce inseamna de fapt ‘durere’? Cine este durerea? Cum arata ea?
Dupa cum ati observat, am inceput o noua carte. Aceasta este prefata. Capitolele pe care le-am mai scris la ea se gasesc aici. Sper sa va placa!
